Pentru toti cei care … nu au fost sa fie

Nu ti-am spus niciodata in fata, dar probabil toate gesturile, privirile, stangaciile, rasul uneori isteric, alteori timid, te-au facut sa intelegi ca te plac.
Nu sunt genul care sa se indragosteasca tot timpul, dar sunt genul care se indragosteste imediat.
Probabil am vazut ceva in tine ce m-a atras instantaneu, mi-a facut inima sa trepideze si ochii sa straluceasca. Sunt convinsa ca esti un tip special, nu de alta, dar nu ma atrage banalitatea, pacat ca nu ai vazut si tu astfel situatia despre mine.
Ceea ca m-a dat intotdeauna pe spate este faptul ca si tu m-ai placut.
M-ai luat la dans, mi-ai spus vorbe dulci, dar nu exagerate (stii ca nu pic dupa vorbele alese cu iscusinta), m-ai sarutat, mi-ai intors sistemul nervos pe dos, iar a doua zi…am fost din nou prieteni.
Unde a disparut seara de dinainte? Am visat eu si nu mai fac diferenta dintre realitate si imaginatie?
Cred ca da, deoarece a doua zi tu erai la fel de bun amic cu mine cum erai si inainte: glumim, zambim si devenim instantaneu niste actori indemanatici, pentru ca reusim amandoi sa facem uitata seara trecuta.
Stiu ca tu te-ai fi asteptat ca mie sa nu-mi pese si sa pot continua sa fiu eu “aia amuzanta“ pentru eternitate, insa afla ca pe mine m-a ros mult timp intrebarea: De ce?
Daca e sa fiu sincera, uneori ma roade si acum.
Ce s-a intamplat de te-am atras si ce s-a intamplat de te-am indepartat atat de repede?
Sa fi fost chiar atat de mult genul de prietena a baietilor, fata cu care ei pot discuta despre orice, incat sa-mi fi dezvaluit misterul?
Sa fiu atat de comuna, incat sa-mi fi uitat sarutul dupa 10 ore?
Eu nu am putut sa fiu asa. Eu inca iti mai simteam buzele fierbinti si limba ce imi mangaia dintii incet. Inca aveam parfumul tau intins pe tot corpul. Inca simteam fluturasi si tremuram cand vorbeam despre tine.
Si da, te-am cautat, dar doar pentru a afla un raspus sigur…si da, poate te-am enervat si te-ai simtit agasat, insa nu regret. Nu pot sa-mi cer scuze pentru dorinta mea (poate obsesiva) de a afla “de ce“.
M-a durut sufletul, am plans si am intrebat disperata daca asa va fi toata viata.
E trist sa fii aruncata brusc de la cea mai inalta forma de euforie la respingere totala. Si chiar daca atunci nu intelegeam, aveam sa aflu ca timpul chiar le rezolva pe toate: iti vindeca ranile, iti repara sperantele, si-ti recultiva visele.

Am crescut si am inceput sa nu mai gandesc atat de pueril.
Anii au trecut. Am aflat unele raspunsuri: “esti o fata extraordinara, eu de abia iesisem dintr-o relatie si nu vroiam sa te folosesc“ – merci foarte mult, insa m-ai fi ajutat si mai mult daca imi spuneai atunci cand imi boceam si sufletul si nu dupa 3 ani. Altii s-au intors, dar n-am mai vrut eu.
Sincera sa fiu, grozava satisfactie :).
Adica tu crezi ca daca vii la mine dupa 4 luni/2 ani cu sufletul deschis si plin de dorinta, ai sa gasesti aceasi fata gata sa-ti sara in brate si care a adormit zile la rand cu telefonul in mana asteptand sa-i dai un semn?

Nu cred ca am sa incetez vreodata sa-mi pun anumite intrebari.
Nu-mi pare rau de nici o experienta esuata. Toate au fost lectii, ce m-au ajutat sa devin un om puternic si increzator.
Acum stiu ca sunt frumoasa, feminina, amuzanta – chiar daca am ramas la fel de buna prietena a baietilor.
Acum stiu ca ma admiri si ca ma vrei. Acum eu sunt cea care vede cum te uiti la mine. Acum sunt eu cea care iti va spune tie: nu.

Lucruri simple . . .

Astazi mi-am dat seama ca sunt intr-adevar fericita.
Motivele fericirii mele sunt multe, insa ceea ce m-a determinat sa scriu acest post este siguranta ca “totul va fi bine”.
Astazi am fost la bal si la un moment dat s-a pus melodia “20 ani-Voltaj”. In timp ce cantam si ma extaziam pe ritmurile sale, in sufletul meu s-a lasat o liniste extraordinara.
Viata este frumoasa, iar frumusetea ei depinde doar de puterea noastra de a “let go” sau “get over it” sau “ne bucura de lucurile marunte”.
Am descoperit ca in fiecare zi ni se intampla ceva minunat: de la faptul ca ne-a zambit tipul/tipa dragut/a si pana la clipa in care ni se spune soptit “te iubesc”.
Am invatat ca viata este imprevizibila si ca oricat de multe planuri ne-am face, intr-un final lucrurile iau o alta turnura – mai buna sau mai rea.
Stiu cat de important este sa ai prieteni, sa stii sa-i pastrezi si mai ales sa-ti lasi capul fara teama pe umarul lor, deoarece, intr-un mod sau altul, ei vor sti sa-ti aline durerea sau sa-ti simta bucuria.
Am inteles ca dragostea nu moare, dar ca ea nu este niciodata suficienta: comunicarea, intelegerea, zambetele, micile atentii, visele ascultate si indeplinite, aceeasi lungime de unda, viata sexuala, ironiile, atingerile, saruturile, de cele mai multe ori, sunt cele care au de spus ultimul cuvant.
Am convingerea ca fiecare isi va gasi un EL sau o EA, chiar daca asta inseamna sa suferi enorm.
Stiu ce inseamna un suflet ranit, stiu cum e sa vrei si sa nu poti sa ai, stiu cum e sa plangi ca si cum lumea s-ar termina maine, stiu sentimentul de “nimic nu va mai fi la fel”, stiu durerea pe care ti-o provoaca El care a ales o alta ea sau EA care a ales un alt el, stiu dorinta acuta pe care o simti cand vrei ca el/ea sa te sune…stiu…
Insa pot sa va spun, ca in cei 21 de ani ai mei, chiar daca “stiu atat de multe”, ca toate se vor rezolva intr-un final, unde happy-ending-ul este inevitabil.
Poate nu ma credeti, poate nu aveti inca puterea de a vedea un nou drum, poate sunteti confuzi sau poate nu aveti curaj, insa eu va spun cu mana pe inima ca totul va fi bine.
Viata nu este haos non-stop…ci este minunata, atata timp cat voi o faceti sa fie asa sau o priviti astfel.
Uitati-va mereu in jur, pentru ca niciodata nu stiti de unde va aparea un zambet, un prieten, o speranta…

MONOLOG

” Simt ca nu ma mai iubesti!
Da, da, da…nu ma insel, de data asta cred ca am dreptate: nu ma mai iubesti!
Ce ironic! Acum doua zile ma pufnea rasul doar la gandul ca ai putea sa te desparti de mine, auzi…TU de MINE, si acum…acum nici macar nu pot sa respir.
Da, simt ca nu ma mai iubesti…altfel, altfel ar fi altfel, mai mult ca sigur m-ai suna, mi-ai aduce flori, mi-ai scrie, ce mai, ai face orice sa ma vezi fericita.
Ai devenit atat de rau! Da, da, asta e cuvantul: rau!
Ca si cum nu ai mai avea suflet…nu-ti mai dai seama cand gresesti, cum gresesti, de ce gresesti…sau nu vrei sa-ti mai dai seama.
Mereu te aud: tu, tu, tu, tu, tu. Numai TU.
Ce ai patit TU, ce probleme ai TU, ce simti TU si tot asa la nesfarsit, dar EU?
Zi-mi!!!
Cu mine cum ramane? Cu ce am patit EU, cu ce probleme am EU, cu ce simt EU?
Nu, nu, nu…clar – nu ma mai iubesti!
Inca e ciudat pentru mine sa scriu asta negru pe alb, insa unul dintre noi trebuie s-o faca, nu?
Nu ma mai iubesti. TU nu ma mai iubesti PE MINE! Ha!
Tu…stii, tocmai tu, baiatul ala dragut care si-ar fi dat sufletul pentru mine, care se linistea numai la vederea zambetului meu, care mi-ar fi adus luna ca sa ma opresc din plans…Tocmai tu, ai incetat sa ma iubesti!
Serios, inca imi vine sa rad!
Ma doare inima, ah, cred ca fac inca un atac de panica…in fine, cum spuneam, ma doare inima, dar parca tot nu-mi vine sa cred: nu ma mai iubesti…
M-am intrebat un timp daca sunt constant in mintea ta…daca chiar si atunci cand nu ma suni, te gandesti la mine…
M-am intrebat daca ti-e dor de mine, daca si tu vrei ca si mine sa-mi scrii cele mai dulci cuvinte…
M-am intrebat, da, insa intre timp, mi-am gasit si raspunsul..nu are cum, nu, raspunsul mai mult ca sigur e nu.
Tu pe care-l stiam..nu ar fi avut un orgoliu atat de mare, tu pe care-l stiam ar fi luptat pentru mine…tu pe care-l stiam ar fi facut imposibilul…da, da, da, exact…ar fi facut imposibilul!
Am obosit sa fiu tot eu aia care da sanse, una si inca una si inca una si inca una…
Am obosit sa iert, sa uit, sa trec cu vederea, sa nu-mi pese: nu am iertat, nu am uitat, nu am trecut cu vederea si mai mult ca sigur inca imi pasa!!!
Am obosit sa cer iubire, cand merit toata iubirea din lume!
Ti-am zis, crede-ma cand iti spun: Nu ma mai iubesti!
Stii de ce?
Pentru ca la cum merg lucrurile…nici nu as putea sa accept alt adevar… “

??????????????????

Mereu am discutat despre cum fac fetele cand sunt indragostite: se inrosesc, zambesc stupid, sunt mai blande, dau mesaje, fac lucruri dragute, se imbraca mai frumos pentru el, ii pun intrebari stupide, ii soptesc din ochi ca-l plac…
Insa una dintre intrebarile mele constante a fost : cum iti dai seama cand un baiat te place?
Exista prima varianta, cea previzibila, plauzibila si absolut deloc subtila : iti cere numarul de telefon, te suna din senin, iti face mici cadouri, se comporta frumos numai cu tine, te invita in oras si azi, si maine si peste 3 zile, vorbeste toate lucrurile din lume cu tine, iti aduce flori sau chiar te asculta atunci cand vorbesti.
Si evident exista si a doua varianta, in care presupusul amorezat nu prea face toate lucrurile de mai sus, face altele si mai important decat atat, tu simti ca el te place.
De ce, cum, cand?
Astfel, el iti zambeste frumos ori de cate ori te vede…si nu orice zambet, zambetul ala, care te dezbraca si te imbraca din priviri…
Te invita in oras, unde vorbiti despre vrute si nevrute, incat la finalul serii simti ca s-a creat o legatura puternica intre voi, insa a doua zi nu te mai cauta…si nici peste inca 5.
Daaaar, urmatoarea data cand va intalniti, la fel de frumos iti zambeste, vorbeste, priveste, gesticuleaza…
Te suna sau iti scrie un mail in care-ti spune cat de dor i-a fost de tine si ca s-a trezit gandindu-se la tine…si ca ar vrea sa va vedeti. A doua zi nu zice nimic, ca la sfarsitul saptamanii sa te sune iar si sa te roage sa-l ajuti cu ceva.
Tu, zambareata…accepti…
Aveti flirtul vostru, cuvintele voastre cheie, surasul cu subanteles, buza de jos muscata si obrajii rosii…dar atat.
Oricand e loc de o mica tavaleala pasionala, dar niciodata de o plimbare in parc si o inghetata cu zmeura.
Mereu esti disponibila pentru el, dar el niciodata pentru tine..

Fetelor ce se intampla?
Ne plac acesti baieti sau doar se joaca? Sunt timizi si nu stiu sa ne spuna in cuvinte ce le zace in inima sau le e drag de mor atunci cand ne vad…si doar atunci?
Mult timp mi-am pus aceste fantastice intrebari, muuult timp mi-am consumat neuronii facand scenarii peste scenarii, punand bucatelele de puzzle in asa fel incat sa-l scot pe el bine si pe mine iubita, incat, sincera sa fiu…am obosit.
Cu ajutorul prietenelor mele care m-au pus: sa semnez contracte sa nu-l iau pe messenger, mi-au tinut lectii intregi, logice si bine argumentate, mi-au ascuns telefoanele sa nu-l sun in momentele de euforie maxima, mi-au aruncat cele mai urate priviri, de genul – m-ai dezamagit, mi-au zis ca-s proasta, ca NU ma place, ca eu pic RAU si dupa infinite alte intamplari, plansete, sfaturi si timp…m-am prins.
Si mai mult de atat, am reusit sa inteleg ceea ce am zis mereu: cand un baiat te place te cauta!!!
Fetelor, oricat de timizi, neindemanatici, curvari, sex-simboluri, prosti, balbaiti, neprihaniti, ocupati, nehotarati, sau orice alta scuza le-ati gasi…un baiat cand va place va cauta. E atat de simplu. De ce?
Pentru ca: nu se poate gandi decat la voi, pentru ca atunci cand ia telefonul in mana automat se gandeste sa va sune, pentru ca daca nu are numarul vostru, o sa faca rost de el…
Pentru ca va place si inima ii bate cu putere, si creierul ii este endorfinizat si mana ii tremura si vocea ii sta in gat.
Pentru ca se poate si au existat cazuri si pentru ca instinctul ii ghideaza pasii si sufletul…
Oricat de greu ar fi sa renuntati la iluziile roz pe care vi le-ati cusut cu atata grija, incercati sa aveti undeva in coltisorul stang al inimii, certitudinea ca daca el va place, va iubeste, va vrea, va doreste, mai mult ca sigur va face ceva in privinta asta!
Iar daca nu, cine stie, poate chiar exista exceptii, dar daca si ele au murit, aveti in minte ca nu el este pentru voi…si oricat de mult v-ati dorit sa fie, oricat de mult ati visat colorat la el si v-ati imaginat impreuna de mana…nu se va intampla.
Nu vreau sa ramaneti cu ideea ca este un post trist…ci unul care sa va dea speranta.
Dragi barbati, care-mi cititi postul, ideea se poate aplica si la voi la fel de bine ca la noi : daca ea va place…de cele mai multe ori, va va da de inteles asta :)…si chiar e foarte usor sa va prindeti.

Wanna listen!

O parte semnificativa din viata fiecarei persoane o reprezinta muzica. Datorita muzicii te descarci, te eliberezi, te distrezi, te simti bine, iti faci noi prieteni, iti lasi sentimentele la vedere…
Unele melodii pot vorbi in locul tau, cand tu nu mai ai cuvinte sau cand nu ti le gasesti. E ciudat cum pentru fiecare gand de-al tau exista o melodie, un vers, un sunet, care poate sa-l redea exact sau care se muleaza perfect pe el. Muzica are o putere indescriptibila. Cand esti super fericit o melodie poate sa te deprime sau invers sau toate dorintele si visele tale in legatura cu o persoana pot fi ascunse intr-un cantec si chiar daca le vrei uitate, cand il asculti, brusc se trezesc la realitate.
Pentru mine muzica e vitala. Nu sunt genul care sa asculte muzica non-stop, nici nu pot sa ma concentrez sau sa invat pe muzica, dar in fiecare zi am momente cand o ascult. Ma umplu de energie datorita ei, cant, dansez, rad de una singura sau plang, punandu-mi melodie dupa melodie, una mai deprimanta decat alta…pana nu mai am lacrimi si sunt atat de obosita, incat pun capul pe perna si adorm.
Cand eram mica, ma gandeam daca peste 10 ani, lumea o sa mai faca muzica sau o sa mai existe cantece sau ritmuri, care sa ma faca sa vibrez, pentru ca atunci, credam ca totul deja a fost spus… Cu timpul insa, mi-am dat seama ca muzica nu o sa moara niciodata si ca tot timpul se va naste muzica noua si stiluri noi.
Mi-ar placea sa traiesc o viata de film, in care in functie de starea pe care o am, sa aud, oriunde as fi, melodia care o completeaza perfect. Ok, exista mp3-playere, dar acolo tu ai deja muzica selectata..si poate printre acele melodii n-o s-o gasesti pe cea de care ai nevoie la un moment dat.
Lumea este atat de plina de conventii si de prejudecati: n-ai voie sa razi pe strada, sa gesticulezi, sa te imbraci altfel decat “normal”…sa dansezi in mijlocul drumului. Pe de alta parte, si noi ne gandim: “oare ce zice lume?” Ei bine, uneori imi vine sa spun: Fuck the lume, eu asa simt, asa ma comport, care e problema?In schimb, ceva ma opreste…iar eu raman cu dorinta: de a dansa in RATB, de a agata un tip, pentru ca in ureche aud “you can do anything”, de a rade isteric sau de a spune cuiva..uite, eu asta simt acum, ma intelegi?

Noua mea VIATA…

Ma uit in jur si vad, in ultimul timp, numai oameni nervosi, stresati, panicati, speriati, grabiti, agitati, nepasatori, preocupati doar de problemele lor, mai pe romaneste, fiecare cu piticul lui, pitic care dealtfel este treaz, fericit si topaitor(?!) pe creierasul stapanului. Eu incerc sa-mi pastrez calmul si sa iau lucrurile treptat. De fapt, asta este morala postului: invatati oameni buni sa luati lucrurile treptat…si totul o sa fie foarte bine:)
Daca iti faci treburile pas cu pas, atunci ai sa realizezi ca le poti face si mai usor si mai bine si ai sa-ti dai seama ca ti-am mai ramas si ceva timp liber…sau nu..depinde cat de optimista este situatia in care te afli. Si pe mine ma asteapta o gramada de examene, toti s-au trezit sa ne dea lucrari pe ultima suta de metri, mai am de dat si o restanta…singura si vesnica mea restanta…sunt presata de timp, de exigentele alor mei, de ce mai vreti voi, incat da..uneori simt ca ma sufoc, nu mai aer, am senzatia ca trebuie sa le predau pe toate a doua zi, ca nu mai e timp, ca am dat-o in bara ..ca ce ma fac, ce ma fac, ce ma fac? Inima-mi bate cu putere..nu mai pot sa ma concentrez, simt ca orice as face nu e bine, nu e indeajuns…cu ale cuvinte, intru in panica.
Dupa un timp, incep sa ma calmez, sa privesc lucrurile din alta perspectiva…timp am, pana acum nu am stat degeaba si am realizat o gramada, in fiecare zi invat pentru exemene….si la urma umei, stati cu totii un pic, nu e sfarsitul lumii, nu moare nimeni, situatia nu e atat de neagra pe cat pare, asa ca hai sa respiram/respir adanc…pentru ca totul o sa fie foarte bine 😉
Stiu ca poate suna banal si pueril, dar pana la urma o singura viata avem, si chiar daca nu traim fiecare zi ca si cum ar fi ultima, chiar daca uitam sa zambim din cauza unei probleme, care peste un timp o s-o vedem lipsita de importanta, chiar daca ne uitam prietenii pentru ca nu avem de nici o culoare timp sa iesim in oras….nu credeti ca ar fi mai bine sa luam o pauza, sa ne trasam in minte prioritatile, da, sa ramanen la fel de constiinciosi, dar in acelasi timp sa scoatem capul din “cutia cu nefericire” si sa privim si in jur…poate gasim lucruri pe care le-am uitat si de care ne era dor, poate vom regasi ceva ce am pierdut…poate ne vom simti mai impliniti…
Si stiti de ce? Stiti de ce ar trebui sa fiti mai veseli, mai buni, mai putin aroganti, mai putin nepasatori, mai relaxati?
Stiti, stiti, stiti?
Daca nu, va spun eu: pentru ca totul va fi foarte bine!

Bad people , bad ,bad…

Stiti cand erati mici si parintii va spuneau sa aveti grija ca lumea este rea si voi niciodata nu-i luati in seama?
Ei bine, eu mult timp am crezut ca ai mei gresesc si desi uneori mi s-a demonstrat ca nu toti oamenii iti sunt prieteni si nu toti or sa te ajute atunci cand ai o problema, eu am continuat sa cred ca lumea nu este chiar atat de rea..si poate toti au avut circumstante credibile pentru faptele intocmite. De felul meu sa stiti ca sunt un pic naiva, in sensul ca daca cunosc un om si-l plac si simt ca avem puncte in comun, brusc am senzatia ca acel om imi va deveni foarte bun prieten, capat incredere in el si neintemeiat afirm cu tarie ca acel om nu-mi va face niciodata nimic rau, pentru ca mi-am dat seama ca este o persoana de treaba.
Offffff, dar cat nu gresesc Doamne. Nu spun acum ca toti oamenii sunt rai, dar ar fi bine sa revin cu picioarele pe pamant si sa-mi dau seama ca nu toti gandesc la fel ca mine 1 si ca 2, lumea are in general si alte interese, pe care daca vor sa si le indeplineasca te vor face sa suferi, nu de alta dar NU sunteti prieteni. Si daca stau bine si ma gandesc, greseala nu este a lor, ci a mea. Mai exact, daca un om pe care de abia l-am cunoscut ma face sa sufar, eu sunt proasta pentru ca ma supar, deoarece acel om nu are absolut nici o obligatie fata de mine si practic poate sa faca ce vrea. Ok, discutia ar fi cu totul alta daca acel om mi-ar fi prieten…atunci lucrurile ar sta cu totul altfel, ar fi mai multe in joc..in fine.
In schimb, sa stiti ca sunt persoane care-ti sunt si foarte buni prieteni, sunt persoane de la care nu te-ai astepta niciodata sa-ti faca ceva rau…si totusi iti fac. Nu inteleg exact de ce, poate imi spuneti voi, pentru ca pentru mine unele lucruri sunt lasate undeva “in intuneric”.
Probabil isi spun ca tu i-ai accepta oricum, chiar daca nu inceteaza sa faca glume proaste, sa te minta, sa-ti ascunda lucruri, sa nu te ia niciodata in serios, sa nu te lase sa termini ce ai de spus si adevarul este ca poate chiar i-ai lasat mult timp sa-ti faca lucrurile astea, fara sa iei nici o masura, doar sperand ca “o sa se schimbe” sau “cu mine o sa fie altfel”. Si sunt nervoasa, dezamagita, furioasa, trista, pentru ca lumea chiar este rea!!! Da, lumea este rea!
Poate si eu sunt, dar involuntar, pentru ca nu as face niciodata rau intentionat unui prieten, nu m-as razbuna doar ca sa-i demonstrez ceva..si nu as face lucrurile astea nici macar unui om care-l cunosc de 5 zile. Insa am cunoscut oameni care exact asa sunt: se razbuna ca sa-ti arate ca “si ei pot”, in momentul in care ai o parere diferita de a lor iti spun sa taci sau te ameninta ca daca mai spui ceva, ei o sa spuna lucruri de 100 de ori mai rele, doar asa de-al dracu, isi bat joc de tine cand tu incerci sa fii serios.
Urasc lumea asta: urasc persoanele prefacute, ipocrite, care iti zic una si fac alta, le URASC!!!!! Si eu nu urasc pe nimeni in general, cred ca nici pe ele nu le urasc defapt…ci doar zic asa pentru ca sunt nervoasa.
Inca ma mai mir si nu sunt chiar atat de puerila, de faptul ca exista oameni care sunt in stare sa te calce in picioare, fara macar sa le pese. Sunt oameni care glumesc facandu-ti atat de rau, si dupa aia nu inteleg de ce te-ai suparat, sunt oameni care nu te cunosc deloc, desi ai senzatia ca ei sunt cei care ar trebui sa te cunoasca cel mai bine, sunt oameni care nu accepta sa fii suparat, sa plangi, si iti spun sa taci sau sa te opresti in loc sa te faca sa te simti mai bine, sunt oameni care in loc sa te linisteasca, se intorc pe partea cealalta si dorm, sunt oameni care vor sa te vada doar asa cum vor ei, pentru ca a vedea o alta fata de-a ta, ar fi prea mult, sunt oameni in fara carora plangi de ti se rupe sufletul, nu mai ai aer, le ceri ajutorul si le zici ca nu mai poti, esti TRIST, iar ei iti spun ca exagerezi, sunt oameni…..da, sunt oameni si oamenii nu sunt perfecti,nu? Iar cei care accepta asta mi se par si mai naivi decat mine.
Morala postului ar suna cam asa:
1. ascultati de parinti 🙂
2.lumea este rea, perfinda, meschina, machiavelica, cum vreti voi…
3. daca lumea e rea, pot fi si eu al dracu`, nu?
4. dar pana una alta, hai sa le mai dau o sansa…..

Optimist

null

Eu cred cu tarie intr-o dragoste adevarata: pura, sincera, neconditionata si mai ales puternica. O iubire adevarata nu se termina niciodata, nu are sfarsit, ci doar inceput..si niciodata nu ai sa poti s-o uiti: va fi mereu in mintea ta, pas cu pas, nu-ti va da liniste, nu vei mai fi niciodata fericit fara ea, iar singura posibilitate ca lucrurile sa fie iar normale este sa o poti simti iar.
Pentru fiecare exista omul potrivit: cel care nu te face sa suferi in mod intentionat, cel care te intelege, si mai ales cel care se indragosteste in fiecare zi de tine. Sunt mai mult ca sigura ca toti o sa avem parte de asa ceva: de cineva care ne va scrie lucruri frumoase si sincere, cineva pe care l-am marcat definitiv si iremediabil, cineva care va avea in loc de suflet o gaura pe care nu o sa poate s-o mai umple niciodata daca ne pierde. Fericirea este perisabila, iubirile trec si vin, suferinta in cele din urma va amorti, dar o iubire unica ramane acolo pentru totdeauna.
Aceasta iubire nu tine cont de caracterele oamenilor, poti sa vezi doua firi total diferite care isi completeaza unul altuia frazele, poti sa vezi un gay care s-a indragostit de o tipa…iubirea aceea unica nu are limite. Atunci cand pune stapanire pe tine, acolo ramane.
Se spune ca in viata avem parte doar de o mare iubire….da, poate ca este adevarat. O mare, singura, unica, completa, extraordinara iubire..si un milion de alte iubiri trecatoare, efemere, de umplutura..
Si stiti ce? Niciodata sa nu va multumiti cu “bine” in loc de “perfect” si niciodata sa nu fiti satisfacuti de o simpla iubire, pana n-o gasisti pe aia care poate sa va dea fiori in fiecare clipa. Si niciodata, dragii mei cititori, sa nu credeti ca veti avea parte de o mare iubire, bazata pe suferinta altuia.
O mare iubire vine de la sine, atunci cand te astepti mai putin…si atunci cand o meriti pe deplin.

Sunday…

Nu stiu de ce, dar eu am o stare de spirit speciala pentru ziua de Duminica. Cred ca totul ar trebui sa fie in reluare, adica lumea sa fie mai calma, sa priveasca altfel lucrurile, sa fie mai bine dispusa. Cel putin eu asa sunt.

Duminica imi place sa ma trezesc mai devreme (pe la 10 asa), sa-mi pun o muzica chill, sa deschid geamul ( ) si afara sa fie soare. E mult mai tare sa ai o Duminica perfecta cand e soare afara. Asaaa…apoi sa mananc micul-dejun intr-un decor special: masa sa fie curata, mancarea mai usoara, cafeaua nici prea dulce, nici prea amara, prindeti voi ideea.

Dupa toate astea, ies in oras: In parc la Cinema sau Cuza, sa pap vata de zahar si apoi sa beau cafea,  intr-una din cafenelele mai mult sau mai putin cochete.  Daca vreau una plina, ies alaturi de alti iubitori de Duminica si anume, my friends. Poate parea destul de boring, dar in realitate chiar e fun: imaginati-va o incapere cu scaune frumoase (am “a thing” pentru ele), cu miros de cafea buna, cu o muzica placuta pe fundal si un grup de prieteni care rad cu pofta povestind cate-n luna si-n stele, nu ai vrea sa fii si tu acolo? Poate da, poate nu..cine stie?:)

Insa…tam tata tam..tam tata tam…in aceasta Duminica, mi-a venit in cap un plan super:) si sunt foarte mandra de asta, mai ales ca le-a suras si celor din jur.

O sa ma trezesc,  7,  o sa fac dus, o sa ma imbrac etc. si o sa plecam (eu, Frysky, Fratele ei, Taz, lista ramane deschisa) la Recea  , Acolo ne vom balaci:X.

Boooooonnnnnnn….dupa ce ne vom balaci:X vom  manca, bem cafea, vorbim, bla bla bla,  😀

In orice caz…sper ca de data asta socoteala de acasa sa se potriveasca cu cea de la recea..si maine sa fie asa cum mi-am propus…si soare. 😛

Asteptam ceva. . .

Mereu asteptam ceva…
Asteptam: ziua de maine, marea iubire sau doar una noua, sa treaca timpul, sa sune telefonul, sa ni se deschida in fata o casuta de mess, sa mancam, sa dormim, sa facem sex, sa fim tinuti in brate, sa bem o sticla de vin, sa fim avansati, sa ni se dea o marire, sa primim surprize, sa ne vina ziua de nastere, sa treaca mai repede ziua noastra de nastere, sa fim iertati, sa cerem iertare, sa spunem ce avem cu adevarat pe suflet, sa avem tupeu, sa inceapa filmul -piesa de teatru-concertul, sa intram la facultate, sa dam bac-ul, sa crestem, sa ne maturizam, sa ramanem mereu copii, sa fim independenti, sa fim iubiti, sa plecam in vacanta, metroul-autobuzul-taxiul-trecnul-avionul-masina, sa ne intalnim cu cineva cunoscut, sa fim placuti pentru ceea ce suntem, sa nu fim mintiti, sa fim unici, sa primim replici originale, sa luam o restanta/restantele, sa luam licenta, sa primim analizele, sa primim o veste buna sau una proasta, sa adormim cat mai repede, sa visam frumos, sa nu ne mai doara, sa ne vindecam, sa uitam, sa ne pice para in cap, sa prindem curaj, sa fim respectati, sa facem un copil, sa batem pe cineva, sa se downloadeze o noua melodie, sa terminam de citit o carte, sa se incarce o pagina de net, sa luam salariul, sa primim flori, sa reusim, sa facem o nebunie, sa intoarcem spatele si sa plecam, sa fumam tigara, sa se inchida calculatorul, sa se incarce telefonul, sa vedem cine isi aminteste de ziua noastra de nastere, sa ne tundem, sa ne treaca durerea de cap, sa iasa cineva din cabina de proba, sa nu trecem neobservati, sa slabim, sa fim placuti de cei din jur, sa fim ceruti in casatorie, sa concepem un copil, sa infiem un copil, sa avem o relatie solida, sa ni se indeplineasca visele, sa ni se faca cinste, sa ne vina nota de plata, sa ne vina comanda, sa iasa soarele, sa fie luna plina, sa ajunga mesajele, sa ni se raspunda la telefon-mail-scrisoare-sms, sa terminam de citit acest post, sa ne creasca unghiile, sa se termine hainele de spalat, sa ne conformam regulilor, sa incalcam regulile, sa schimbam lumea, sa fim schimbati, sa fim fericiti…

Toata viata asteptam ceva…
V-ati gandit vreodata la asta?